In ce lume vor creste copiii mei?

Cand m-am gandit sa fac un copil eram foarte relaxata. Consideram ca aici, in Romania, o tara europeana, va creste in siguranta. Simteam ca suntem binecuvantati sa locuim in aceasta parte a lumii. Cand am ramas insarcinata tocmai ma intorceam dintr-o vacanta superba de pe Valea Loarei. Un loc minunat, care mi-a ramas in suflet pentru totdeauna. L-am nascut pe primul linistita, insa la al doilea aveam ceva ingrijorari in privinta contextului social, politic. Acum am doi copii mici si privesc cu groaza cum bombele si kalasnikovul au luat locul plimbarilor linistite in locurile pline de istorie. Eu nu mai  am curaj sa ma duc la vara pe Valea Loarei, si nici Bruxelles-ul nu ma mai atrage. Si nu ca nu ar fi frumoase, ci pentru ca nu mai simt siguranta pe care o simteam inainte.

Libertatea ta se termina acolo unde incepe a altuia. Scria azi, pe un zid. Si in contextul acestei zile urate, urate de tot, mi se pare potrivita afirmatia. Europa libera, democratica, cu peisaje, cultura, traditii incepe sa paleasca. Libertatile ei se duc undeva in jos.

Undeva Europa a gresit? Oare a gresit cand a fost rasista sau cand a fost mai toleranta decat era cazul, cand a cazut prada importului uman fara sa tina seama de repercursiuni, cand nu a stiut sa-i integreze pe cei care aveau o alta cultura? Le-a permis sa fie nemultumiti de ea, sa isi doreasca sa o darame, i-a lasat sa o urasca? A picat testul adaptari la vremurile noi, nu a stiut sa adopte copii celor carora le-a deschis candva usa, sau este victima propriei sofisticari?

Siguranta Europei scartaie rau. Tragedii ca cea de la Bruxelles sau de la Paris sunt din era noastra. Si vor face parte oare si din a copiilor nostri?  Imi doresc sa avem inteligenta sa stopam cumva valul asta infiorator care ne-a luat, ne tavaleste bine si aproape ca ne ineaca. De la al doilea razboi mondial am renuntat sa ne mai purtam conflictele cu arme. Ne place sa credem ca suntem mai civilizati si ne ducem luptele altfel: comunicam, negociem. Acum ne trezim ca suntem neputinciosi, vulnerabili, mereu surprinsi de forta irationala, bruta, fara nici un dram de logica. Sper ca mintile luminate care conduc Europa sa aiba o solutie. De dragul copiilor mei, imi doresc mult de tot sa o gaseasca. Imi doresc ca ei sa se plimbe linistiti prin Europa fara sa le fie frica de cei care ucid in numele unei divinitati.

Viata cu 2 copii mici

Cand este intrebat cum e viata cu doi copii mici, sotul meu are mereu acelasi raspuns: “Inchipuie-ti ca esti la wrestling.  Tu si el in ring. Si lupta devine cat de cat echilibrata, mai lovesti tu, mai loveste el. Apoi mai intra unul de partea lui! Cam asa e si cand vine al doilea copil.” Lasand gluma la o parte, viata cu doi copii te face sa uiti de cea cu un copil si sa asculti ca despre povestile cu extrateresti, cum traiesc cei fara copii.

Cand ai doi copii mici, uiti zilele saptamanii, uiti treburile pe care le ai de facut, in general devii mai uituc... o vreme. Apoi te reorganizezi si incepi sa te surprinzi vazand cate esti in stare sa faci. Viata cu doi copii este aglomerata si galagioasa. Timpul zboara. Baita, laptic, joaca, toane, nani, si acum te pregatesti si tu de culcare. Ai pus capul pe perna si te astepti sa adormi, dar pana sa se intample asta auzi in aparat:  “mamiiii??” Te ridici, mai pierzi putin notiunea timpului culcand copilul. Revii in patul tau, ai inchis ochii si s-a facut dimineata. Si apoi mai trece o zi si inca una si s-a facut anul. 

Pare un scenariu obositor si plictisitor. Este o rutina. Dar este una minunata! E o dulce sclavie (o numeste sotul meu). Viata cu 2 copii este insa frumoasa! Te topesti urmarind micutii care au atata nevoie de doua brate puternice pentru sprijin, siguranta si iubire. Multa iubire si energie iti mai consuma1Dar, cumva, te incarca si pentru ziua urmatoare si chiar stimuleaza producerea de mai multa iubire si energie. Asa se face ca nu se termina niciodata dragostea pe care le-o oferi zi de zi.

Cand ai doi copii, dragostea nu se imparte, se inmulteste! Nu il lauzi doar unul din ei. Nu e frumos doar cel mare, ci si cel mic, nu e destept doar cel mare, ci si celalat. Ce daca unul are 2 ani si jumatate, iar celalat are doar jumatate de an?

Cand ai doi copii mici simtiti ca esti asa… mai obosit. Ca te mai doare capul sau ca te ustura ochii de nesom. Insa iti iese inima din piept cand te uiti la ei, ai un zambet pe fata pe care doar un alt parinte ti-l poate recunoaste! Esti vesnic indragostit! De ei! Viata are alt ritm. Ea este mai grea azi decat acum 3 ani, dar este de 1.000 de ori mai frumoasa!

Doi galagiosi te zapacesc de cap, dar iti aduc bucurie in suflet!

Ps.: Daca va intrebati cand am timp sa scriu... seara, de obicei, dupa ce adorm copii.

Lacul Como si Bellagio

In mai putin de o ora cu masina ajungi din Milano la Lacul Como. Prima localitate care iti iese in cale este Como. De aici pana in Bellagio, drumul este superb, serpuit si ingust. Ai impresia, de fiecare data cand vine o masina din sens opus, ca urmeaza sa te tamponezi. Chiar si asa, aici iti doresti sa te afli intr-o decapotabila sa poti respira din plin  acest aer, parca cel mai curat aer din lume. Frumusetea acestor locuri a cucerit inimile multor vedete din intreaga lume, nu are cum sa nu o cucereasca si pe a ta! 

                       

                                 

Norocul meu a fost ca am participat la o nunta in Bellagio, asa am avut ocazia sa vad cu ochii mei perfectiunea acestui loc, perla lacului Como. Resedinte superbe, poteci romantice si foarte curate, casute mici cu vedere spre apa si hoteluri  elegante.  Nu trebuie ratate Vila Serbelloni, Vila Melzi, biserica San Giacomo sau Piazza Mazini.

Stradutele inguste si pietruite, aveau scari asa ca am facut si sport. Am vazut si biciclisti, multe bouticuri cochete si doamne elegante. De asemenea nu pot uita mirosul placut al florilor pe care le-am intalnit la tot pasul.

Poti sta ore in sir pe o banca sau la o terasa si nu mai ai nevoie decat sa privesti in zare. Sunt multe vaporase care fac legatura intre toate oraselele care marginesc acest lac. Asa ca  poti ajunge destul de repede dintr-un loc in altul. Problema e ca nu iti mai vine sa pleci din niciunul. 

Weekendul a trecut repede, insa frumusetea acestui loc mi-a intrat in suflet pentru totdeauna. Are un aer sic,  dar relaxat, mancare buna si oameni politicosi si linistiti. Nici nu e de mirare! Cred ca oricine poate fi linistit intr-un asemenea loc.

Pe aripile Mistralului

Zilele trecute am ascultat dupa foarte mult timp cantecul Mistral Gagnant si parca m-am teleportat in vacanta din sudul Frantei de acum doua veri, cand fetita mea facea primi pasi pe aleile inguste si frumos pietruite din Grimaud.

Cu melodia asta in urechi ne plimbam dintr-un orasel in altul, bucurandu-ne de frumusetea regiunii. Traficul era un dezastru, insa partea buna e ca o data ajuns intr-un orasel, uitai de tot pentru ca era pur si simplu prea frumos  Ajunsi de exemplu in Grimaud - un satuc de 4.000 de locuitori, un fel de Sighisoara, la 20 km de renumitul St. Tropez, te trezeai intr-o oaza medievala si  linistita, cu strazi inguste, unde parca toata lumea se odihnea.

Hmmm...parca simt si acum parfumul imbietor al florilor pe care le intalneam la tot pasul. Pe langa faptul ca infrumusetau satucul, iti incantau simturile cu mirosul lor.  

Treceai pe langa toate aceste casute cu flori in drumul spre cetate. Una destul de banala. Niste ruine. Dar niste ruine care deschideau o priveliste de vis. Poti vedea atat intinderile de pamant cat si Golful St. Tropez, iar realitatea este mai frumoasa decat fotografiile..

Coborand inapoi, am gasit extrem de putine terase deschise, mai ales ca in pauza lor de pranz poti sa mori de foame  ca nu primesti nimic. Si era ora panzului, ce-i drept. Noroc ca nu eram infometati, asa ca ne-am tot plimbat pe stradute. Am vazut o mica galerie de arta, operele fiind expuse pe strada. 

Am vizitat si "Venetia francezilor": Port Grimaud. Un loc destul de artificial pentru gustul meu, dar care merita vazut macar o data. Este copia celebrului loc italian, dar este mult mai bine calculat, canalele sunt mult mai spatioase (sa incapa barcutele private ale locuitorilor). Este curat si ingrijit, iar o locuinta aici costa chiar si 1 milion de euro. Deci francezii apreciaza locul mult mai mult decat mine. Si ce-i drept,  o fi  comod in garaj sa parchezi masina si din spatele casei sa pleci cu barca pe mare.

Cat despre St. Tropez.... este perla zonei. Celebritatile i-au facut reclama ani de zile. Ca arhitectura nu mi s-a parut peste celelate locuri. Diferenta o facea multitudinea de magazine, muzee, terase, (erau cu sutele), frumosul parc central, portul, faleza, masinile acelea scumpe si cu multi cai putere care erau parcate pe stradute sau masinile vechi, dar bine intretinute. 

Daca sunteti prin zona puteti face o oprire la Muzeul Fluturilor. Este extrem de interesant. Pe langa fluturi mai puteti admira si cateva picturi ale artistilor locali.

Despre celebrele plaje cu muzica si bautura si distractie pana seara, nu pot sa va dau amanunte pentru ca am fost prea ocupati ca sa ne bucuram de vacanta de familie. Am mers pe plaje linistite, unde pitica isi exersa cu brio mersul. Unde auzeam doar vantul care adia si ne racorea. Ai multe posibilitati daca vrei sa te bronzezi in zona. Sunt si plaje de nisip si cu pietre, si inguste, si cu terase. Apa este curata asa ca s-ar putea sa stai mai mult in mare decat la plaja.