Acum aproape 4 ani, cand eram la
inceput cu acest blog, am primit aprecieri care m-au determinat sa scriu in
continuare. A fost insa si un baiat civilizat, dar "putin rautacios"
(se autointitula el atunci), care mi-a dat niste sfaturi nu tocmai pe placul
meu. Mai exact m-a indemnat sa povestesc despre nuci, castraveti, cozonaci,
dupa ce postasem un material in care imi exprimam gandurile cu privire la
evolutia Unirii Urziceni in Liga Campionilor.
Nu i-am facut pe plac. Am continuat sa scriu si despre echipa nationala de fotbal si despre cea de handbal si despre diferiti sportivi, despre ce-mi place, ce imi starneste interes fie sport, evenimente de viata, intamplari amuzante.
Acest blog este o placere pe care mi-o ofer, o posibilitate de a ma exprima, dupa cum imi dicteaza inima si mintea. Nu este un act jurnalistic, nici o opera literara. Si, dragul meu prieten "putin rautacios", nu am apucat sa scriu deocamdata despre cozonaci, nuci, castraveti. Poate ca, la un moment dat, cand gastronomia va face parte din aria mea de interes, voi scrie despre asta.
Pana atunci vreau sa precizez ca nimeni nu este obligat sa citeasca postarile mele, nu vrea, nu da click. E simplu. Ai citit o data, ti-a placut, mai citesti. Nu ti-a placut, nu mai citesti.
Scriind aici simt ca povestesc cate ceva prietenilor mei, ca stau de vorba cu ei. Si cred ca sunt destui cei carora le face placere sa ma citeasca. In mai putin de 4 ani, blogul a inregistrat peste 40 000 de vizualizari, iar asta inseamna foarte mult pentru mine avand in vedere ca au fost luni bune in care nu am scris nici o litera.
Nu i-am facut pe plac. Am continuat sa scriu si despre echipa nationala de fotbal si despre cea de handbal si despre diferiti sportivi, despre ce-mi place, ce imi starneste interes fie sport, evenimente de viata, intamplari amuzante.
Acest blog este o placere pe care mi-o ofer, o posibilitate de a ma exprima, dupa cum imi dicteaza inima si mintea. Nu este un act jurnalistic, nici o opera literara. Si, dragul meu prieten "putin rautacios", nu am apucat sa scriu deocamdata despre cozonaci, nuci, castraveti. Poate ca, la un moment dat, cand gastronomia va face parte din aria mea de interes, voi scrie despre asta.
Pana atunci vreau sa precizez ca nimeni nu este obligat sa citeasca postarile mele, nu vrea, nu da click. E simplu. Ai citit o data, ti-a placut, mai citesti. Nu ti-a placut, nu mai citesti.
Scriind aici simt ca povestesc cate ceva prietenilor mei, ca stau de vorba cu ei. Si cred ca sunt destui cei carora le face placere sa ma citeasca. In mai putin de 4 ani, blogul a inregistrat peste 40 000 de vizualizari, iar asta inseamna foarte mult pentru mine avand in vedere ca au fost luni bune in care nu am scris nici o litera.
Va multumesc dragii mei prieteni. Imi dati impresia ca nu "vorbesc" singura. Este raspunsul vostru. Va apreciez si sper sa scriu in continuare lucruri pe care sa le cititi cu placere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu