Nicaieri nu-i ca acasă!

2 zile la Brasov. După vreo 3 săptămâni, după vreo 3 ore pe un DN1 plin de gropi şi înceţoşat am ajuns ACASA. Acolo m-a întâmpinat Bogdănel, (nepoţelul meu de aproape 10 luni) care are o mutriţă ce îmi poate şterge şi cea mai mare supărare de pe suflet. Ne-am jucat câteva ore…până a plecat la casa lui:P

Azi am făcut lucruri de care îmi era dor. Am fost la un meci al Rulmentului, am stat la masa presei şi am fost şi la meciul de Liga I, FC Brasov-Unirea Alba Iulia. Rulmentul a câştigat meciul cu Bacăul. Greu dar câştigat. O victorie, fie ea la doar 2 goluri, e o victorie şi o mare gură de oxigen, într-un meci direct pentru evitarea retrogradării… Aici la Sala Sporturilor m-am uitat cu drag la luptele de pe semicerc, la contraatacuri, la schemele din atac şi mi-am amintit de perioada în care şi eu îmi juleam genunchii pe podea Sălii Sporturilor. M-am întâlnit cu o fostă antrenoare şi mi-am susţinut o fostă colegă acum jucătoare la Rulmentul. Tot acolo am văzut-o şi pe Mariana Târcă, una din femeile pe care le admir cel mai mult de la noi. A fost o jucătoare excepţională. Deşi eu am prins-o foarte puţin jucând, îmi amintesc cum înscria prin diferite execuţii când te aşteptai mai puţin. Mereu te lua prin surprindere. Este o antrenoare excelentă şi performanţele pe care le-a realizat la Rulmentul, când a câştigat Cupa României, campionatul şi Challenge Cup nu i le poate lua nimeni, indiferent de cât de tare ar contest-o unii.

Am ajuns şi la Tineretului. Era o vreme de plajă, vreo 20 de grade, lume nu foarte multă. Erau însă oameni care au făcut o atmosferă extrem de plăcută pe stadion şi din fericire nu am auzit nici foarte multe înjurături. Am stat din păcate doar o repriză, dar am văzut două goluri frumoase. Am aflat mai târziu că s-a terminat 2 la 1 pentru FC Braşov. Acum, Braşovul e pe locul 6. (FC-ul are ca obiectiv în acest sezon, un loc de cupă europeană)

Hmm…. e abia 19. Ziua nu s-a încheiat! Deci mai e timp…timp de petrecut frumos!