Iti scriu azi la mai bine de 35 de ani de la marea ta performanta de la
Montreal. Din acel moment si pana azi ai primit, cu siguranta sute de mii de
scrisori, poate chiar milioane. Am citit zilele trecute ca dupa 10-le istoric
soseau pe adresa ta si 300 de scrisori zilnic. Cam multe, daca am face un
calcul….Cred ca nu ai avut timp sa le citesti pe toate. Cred ca nici pe aceasta
nu o vei citi niciodata, eu totusi ca multi alti fani iti sciu.
Nu stiu cum sa iti multumsc pentru ca te-ai nascut printre noi, romanii. Nu cred ca stii cat de mandri putem fi cand spunem ca esti de-a noastra. Chiar daca ai plecat din tara asta, te intorci mereu cu placere, ajuti sportivi sau personae cu probleme. Nadia, ai fost model si esti si acum un exemplu pentru mii de fete din intreaga lumea. Cred ca noi cele din spatiul carpato-danubiano-pontic te iubim cel mai mult. De cand te-am descoperit si am vazut executiile tale, toate gimnastele au fost comparate inevitabil cu tine. Si nici una nu te ajungea din urma. Si nu. Nu din principa punctajului. Stiu ca e un calcul complicat. Nu ma pricep sa notez si sa apreciez ca un aribtru, insa le-am urmarit cum evolueaza, am fost atenta la ce imi transmiteau si rar cate una m-a emotionat la fel de mult ca tine. Vad performantele de atunci…cum zburai pe paralale, cum te invarteai in aer, cand iti vad siguranta si zambetul scurt de dupa aterizare. Ai fost o gimnasta incredibila, nu exista si nu va exista o alta ca tine. Ai locul tau printre stelele sportului. Ba nu, printre stele lumii! Un loc sus de tot, acolo, in fata!
Micuta Nadia Comaneci m-a facut sa lacrimez urmarind-o. Doamna Nadia de azi mi-a taiat respiratia. Trebuie sa marturisesc. A existat un moment in care te-am intalnit pentru un minut pe holurile de la Antena. Venisei sa vorbesti despre un eveniment caritabil in care te implicasei. Erai atat de frumoasa, radiai! Erai de o energie incredibila si aratai atat de bine incat ma uitam la tine si nu imi puteam muta privirea. Te priveam si imi veneau in minte imaginile pe care le-am urmarit de atatea ori cu fetita aceea in echipamnet alb cu 3 dungi: una rosie, una galbena, una albastra... Nadia, as fi vrut sa te salut, sa iti pun doua-trei intrebari, sa te felicit si sa iti zic cumva cat de mult insemni pentru mine. Nu am fost in stare. Nu am putut decat sa te urmaresc fara sa clipesc pana cand ai plecat. Am ramas muta.
Pe 18 iulie s-au implinit 35 ani de cand uimeai lume. Pe mine m-ai uimit mai tarziu, pentru ca am venit pe lume mai tarziu, insa intensitatea si povestea ispravii tale m-au emotionat ca pe toti cei care te-au urmarit in noaptea aia din fata televizoarelor.
Nadia esti un monument, o valoare, o persoana adevarata, un model, un ideal! Si esti a noastra!
Nu stiu cum sa iti multumsc pentru ca te-ai nascut printre noi, romanii. Nu cred ca stii cat de mandri putem fi cand spunem ca esti de-a noastra. Chiar daca ai plecat din tara asta, te intorci mereu cu placere, ajuti sportivi sau personae cu probleme. Nadia, ai fost model si esti si acum un exemplu pentru mii de fete din intreaga lumea. Cred ca noi cele din spatiul carpato-danubiano-pontic te iubim cel mai mult. De cand te-am descoperit si am vazut executiile tale, toate gimnastele au fost comparate inevitabil cu tine. Si nici una nu te ajungea din urma. Si nu. Nu din principa punctajului. Stiu ca e un calcul complicat. Nu ma pricep sa notez si sa apreciez ca un aribtru, insa le-am urmarit cum evolueaza, am fost atenta la ce imi transmiteau si rar cate una m-a emotionat la fel de mult ca tine. Vad performantele de atunci…cum zburai pe paralale, cum te invarteai in aer, cand iti vad siguranta si zambetul scurt de dupa aterizare. Ai fost o gimnasta incredibila, nu exista si nu va exista o alta ca tine. Ai locul tau printre stelele sportului. Ba nu, printre stele lumii! Un loc sus de tot, acolo, in fata!
Micuta Nadia Comaneci m-a facut sa lacrimez urmarind-o. Doamna Nadia de azi mi-a taiat respiratia. Trebuie sa marturisesc. A existat un moment in care te-am intalnit pentru un minut pe holurile de la Antena. Venisei sa vorbesti despre un eveniment caritabil in care te implicasei. Erai atat de frumoasa, radiai! Erai de o energie incredibila si aratai atat de bine incat ma uitam la tine si nu imi puteam muta privirea. Te priveam si imi veneau in minte imaginile pe care le-am urmarit de atatea ori cu fetita aceea in echipamnet alb cu 3 dungi: una rosie, una galbena, una albastra... Nadia, as fi vrut sa te salut, sa iti pun doua-trei intrebari, sa te felicit si sa iti zic cumva cat de mult insemni pentru mine. Nu am fost in stare. Nu am putut decat sa te urmaresc fara sa clipesc pana cand ai plecat. Am ramas muta.
Pe 18 iulie s-au implinit 35 ani de cand uimeai lume. Pe mine m-ai uimit mai tarziu, pentru ca am venit pe lume mai tarziu, insa intensitatea si povestea ispravii tale m-au emotionat ca pe toti cei care te-au urmarit in noaptea aia din fata televizoarelor.
Nadia esti un monument, o valoare, o persoana adevarata, un model, un ideal! Si esti a noastra!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu