Acum câteva zile era afară era o ceaţă incredibilă.
Dimineaţa la 5, când mergeam eu la muncă nu vedeam nimic la o distanţă mai mare
de 10 metri. Dacă in mod normal făceam vreo 5-6 minute până la serviciu,
în condiţiile date, timpul se dublase.
Nu ştiu cum s-a întâmplat dar ceaţa asta parcă s-a
luat…. şi a ajuns şi la mine, în minte şi mi-a înceţoşat gândurile pentru o
vreme…Am mai întrezărit câteva raze, ceva idei, însă nu le-am văzut prea
bine…din cauza ceaţii evident. Parcă nu aveam chef să râd prea tare, dar nici
să stau bosumflată. Nu vroiam să mă agit toată ziua, dar nu puteam nici să stau
pe scaun. Nu vroiam să rămân prea mult într-un loc, dar nici nu aş fi
plecat.
Hmmm…Bine că a trecut ceaţa … şi a luat cu ea şi
negura din mine…
Mi-e clar: nu-mi prieşte ceaţa! ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu