Mi-e dor….

Câteodată îmi e dor să fiu iar copil

Mi-e dor să mă joc în faţa blocului cu prietenele mele, plecate acum prin ţări străine sau la casele lor

Mi-e dor să alerg ca apucata fără să obosec, să mă joc Tip-Top, Flori-fete, Castel, Partizan, etc….

Singura grjă să-mi fie cum să stau mai mult pe afară

Să împart aceeaşi îngheţată cu prietena mea cea mai bună

Să mi se pară din nou imensă straduţa de doar 10 metri

Să mă dau cu bicicleta de dimineaţă până seară

Să mă murdăresc pe haine, pe mâini şi pe faţă şi să nu îmi pese

Mi-e dor de mirosul ăla adevărat de gumă Turbo şi de un suc de la TEC

Aş vrea să dau timpul înapoi şi să mă bucur de serile în care stăteam pe gard de poveşti până târziu

În care ne rugam de părinţi să ne mai lase 5 minute

De vremea în care mă ţineam de mână cu o fată, nu cu un băiat şi juram prietenie veşnică, nu iubire veşnică

În care “el” îmi cerea prietenia, iar la De-a v-aţi ascunselea se făcea că nu mă vede pentru că eu eram prietena lui

Mi-e dor de vremea când purtam doar adidasi şi pantaloni scurţi, când eram julită non-stop în genunchi de la căzături şi aveam unghiile tăiate din carne

De vremea în care nu ştiam de pensat, de machiaj, de vopsit şi trend-uri în modă

Când singurii pantofi cu toc din casă erau ai mamei şi singurele sutiene tot ale ei

Mi-e dor de vremea când îl întrebam pe tata ce înseamnă p...., m…. că am auzit eu afara şi el se fâsticea încercand să îmi dea un răspuns decent

Mi-e dor să plâng că nu mă lasă mama la joacă decât după ce îmi termin lecţiile

Că afară plouă şi nu mă mai pot întâlni cu Simona

Mi-e dor de Sailor Moon, de Capitan Planet, de Mila, de Tom si Jerry, de concursurile de gimnastica cu Lavinia Milosovici şi Gina Gogean

Mi-e dor să urc şi să cobor dealurile de la mămăiţa din sat, să mă sui în copacii din livadă şi să “fur” nuci, cireşe, mere (binenţeles încă necoapte)

Mi-e dor de poeziile şi zicătorile lui tătăiţa (Moromete al nostru)

Să mă joc cu sora si cu Lulu, unchiul meu cu pernele câte o oră în fiecare dimineaţă de vară

Mi-e dor să mai stau de vorbă cu un căţelus, cu un pisoi, cu un pui de raţuşcă şi să le spun toate secretele mele

Viaţa e frumoasă în toate stadiile ei…dar ninic nu se compară cu copilăria. Când privesc înapoi nu îmi aduc aminte de nimic urât. Am păstrat doar amintirile frumoase. Micile certuri şi supărăriile de atunci nu mă fac acum decât să zâmbesc!

PS: Vouă de ce vă e dor?