Sunt cateva lucruri care m-au marcat de-a lungul timpului, adica in cei
25 de ani de existenta ai mei. Nu as vrea sa fac un top pentru ca e vorba de
intamplari din diferite domenii, diferiti oameni. In 2000 m-a marcat nedreptatea
care i s-a facut Andreei Raducan la JO. Eram uluita privindu-le pe Andreea,
Simona si Maria punand stapanire pe podiumul olimpic de la Sydney, nu o sa uit
pumnul acela victorios de la finalul excercitiului de la sol al Andreei sau
imaginea ei pe umerii lui Octavian Belu, insa nici acuzatia ce i s-a adus,
medalia care i-a fost luata, ochii aceia de copil incercanati.
La inceptului lui decembrie 2010 am aflat ca si-a lansat cartea si am cautat-o disperata prin librarii. Nu aparuse inca… asa ca abia in ianuarie mi-a picat in mana. Am citit-o pe nerasuflate. Mi-au dat lacrimile afandu-i framantarile, am zambit regasindu-ma in multe din cuvintele scrise de ea, m-am revoltat pentru nedreptatea care i s-a facut, am admirat-o, m-am bucurat pentru victoriile ei.
In aceasta carte intitulata atat de frumos “Reversul medaliei” Andreea isi aminteste de inceputurile ei, de cele mai importante momente din cariera, de colege si “cei doi parinti adoptivi”, de familia ei, de accidentari, de viata in cantonament si vesnicele diete ale gimnastelor.
Mai jos sunt doar cateva pasaje ....
Pag. 52 ”Era o euforie generala senzationala. Mi-e dor de aceasta atmosfera acum. Nu-mi lipsesc antrenamentele, poate un pic viata de cantonament, cu toate prostioarele pe care le faceam cu fetele, in schimb imi lipseste foarte tare atmosfera de concurs”
Pag. 53 ”Momentul cand se canta imnul tarii tale e asa de emotionant, ca nici nu se poate descrie in cuvinte. Nu era prima oara cand il auzeam de pe cea mai inalta treapta, dar de data asta parca totul a fost mai intens si toata lumea traia la unison. Abia in 2004, in timp ce comentam Jocurile Olimpice de la Atena, impreuna cu Cristian Topescu aveam sa inteleg mai mult.”
Pag. 61 “Domnul Bellu era extrem de conciliant. De cate ori eram data afara din sala, venea la mine sa discutam si ma convingea sa intru din nou. O completa perfect pe doamna Mariana. Se spune ca Dumnezeu are pregatita jumatatea perfecta pentru fiecare dintre noi si eu cred ca ei doi sunt exemplul cel mai bun.”
Pag 64 ”Daca m-as mai naste o data, as vrea sa fiu tot gimnasta si sunt sigura ca tot doamna Mariana si domnul Bellu ar fi antrenorii mei. Sunt cei care mi-au luminat calea si m-au facut una dintre cele mai bune gimnaste din lume”
Pag. 67 ”Daca as fi banuit macar o secunda cutremurul declansat, cel care mi-a afectat toata viata, as fi strans din dinti si nici o alta durere, oricat de violenta, nu ar fi fost de nesuportat”
Pag. 76: “Tot podiumul era al nostru, pentru ca argintul era al Simonei si bronzul al Mariei. Un podium romanesc integral. Era incredibil ce trairi imense am avut! Toti anii aceia de munca de zi cu zi aveau acum foarte mult sens. Antrenorii erau foarte fericiti, era un success grozav si o performanta care se atinge poate o data in viata. Cand am ajuns pe podium s-a intonat imnul pentru noi 3, trei campioane romance care priveau emotionate trei drapele. De data asta drapelele erau identice. Visul avea sa tina insa doar 3 zile…”
Pag. 114”Eram profund dezamagita, pentru ca tot ce stiam era ca, daca fac lucrurile bine si corect, pot deveni campioana si gata! E un lucru pe care nimeni nu ti-l poate lua. Eram naiva, am inteles mai tarziu ca in viata ti se poate lua tot ce ti se cuvine, intr-o clipa, indiferent daca e corect, moral sau legal”
Pag. 116 : Nimeni nu a reusit sa-mi explice si nu va putea nici de acum incolo de ce a trebuit sa se intample asa. De ce a trebuit sa fiu prinsa la mijloc in plasa unor bajbaieli oficiale si neoficiale si sa pierd ce am castigat prin munca cinstita”
Pag. 157 “Daca as privi in urma si nu as regasi toti anii aceia pe cat de grei, pe atat de frumosi, daca nu as fi avut toate acele victorii, momente unice de care m-am bucurat tot timpul, impreuna cu antrenorii si colegele mele de echipa, viata mea ar fi fost, poate, mult mai inexpresiva”
Pag. 162 “... i-am spus ca eu nu mai vreu sa ma urc pe barna sa fac un exercitiu, pentru ca imi era teama ca e prea inalta si prea subtire.” Urca fara frica, tata te asteapta la capatul barnei!”, a fost replica lui (…) Poate nu intamplator barna a devenit aparatul meu preferat”
“Cand cineva isi doreste sa practice gimnastica, trebuie sa stie ca, desi este un sport frumos si foarte elegant, este in egala masura foarte dur. Te desparte de parinti la varste fragede si te trimite in cel mai drastic cantonament din cate exista in sport, pana la final de cariera. Dar, pentru satisfactiile pe care ti le aduce, nu s-a inventat inca un grad de comparative potrivit”
Andreea Raducan
La inceptului lui decembrie 2010 am aflat ca si-a lansat cartea si am cautat-o disperata prin librarii. Nu aparuse inca… asa ca abia in ianuarie mi-a picat in mana. Am citit-o pe nerasuflate. Mi-au dat lacrimile afandu-i framantarile, am zambit regasindu-ma in multe din cuvintele scrise de ea, m-am revoltat pentru nedreptatea care i s-a facut, am admirat-o, m-am bucurat pentru victoriile ei.
In aceasta carte intitulata atat de frumos “Reversul medaliei” Andreea isi aminteste de inceputurile ei, de cele mai importante momente din cariera, de colege si “cei doi parinti adoptivi”, de familia ei, de accidentari, de viata in cantonament si vesnicele diete ale gimnastelor.
Mai jos sunt doar cateva pasaje ....
Pag. 52 ”Era o euforie generala senzationala. Mi-e dor de aceasta atmosfera acum. Nu-mi lipsesc antrenamentele, poate un pic viata de cantonament, cu toate prostioarele pe care le faceam cu fetele, in schimb imi lipseste foarte tare atmosfera de concurs”
Pag. 53 ”Momentul cand se canta imnul tarii tale e asa de emotionant, ca nici nu se poate descrie in cuvinte. Nu era prima oara cand il auzeam de pe cea mai inalta treapta, dar de data asta parca totul a fost mai intens si toata lumea traia la unison. Abia in 2004, in timp ce comentam Jocurile Olimpice de la Atena, impreuna cu Cristian Topescu aveam sa inteleg mai mult.”
Pag. 61 “Domnul Bellu era extrem de conciliant. De cate ori eram data afara din sala, venea la mine sa discutam si ma convingea sa intru din nou. O completa perfect pe doamna Mariana. Se spune ca Dumnezeu are pregatita jumatatea perfecta pentru fiecare dintre noi si eu cred ca ei doi sunt exemplul cel mai bun.”
Pag 64 ”Daca m-as mai naste o data, as vrea sa fiu tot gimnasta si sunt sigura ca tot doamna Mariana si domnul Bellu ar fi antrenorii mei. Sunt cei care mi-au luminat calea si m-au facut una dintre cele mai bune gimnaste din lume”
Pag. 67 ”Daca as fi banuit macar o secunda cutremurul declansat, cel care mi-a afectat toata viata, as fi strans din dinti si nici o alta durere, oricat de violenta, nu ar fi fost de nesuportat”
Pag. 76: “Tot podiumul era al nostru, pentru ca argintul era al Simonei si bronzul al Mariei. Un podium romanesc integral. Era incredibil ce trairi imense am avut! Toti anii aceia de munca de zi cu zi aveau acum foarte mult sens. Antrenorii erau foarte fericiti, era un success grozav si o performanta care se atinge poate o data in viata. Cand am ajuns pe podium s-a intonat imnul pentru noi 3, trei campioane romance care priveau emotionate trei drapele. De data asta drapelele erau identice. Visul avea sa tina insa doar 3 zile…”
Pag. 114”Eram profund dezamagita, pentru ca tot ce stiam era ca, daca fac lucrurile bine si corect, pot deveni campioana si gata! E un lucru pe care nimeni nu ti-l poate lua. Eram naiva, am inteles mai tarziu ca in viata ti se poate lua tot ce ti se cuvine, intr-o clipa, indiferent daca e corect, moral sau legal”
Pag. 116 : Nimeni nu a reusit sa-mi explice si nu va putea nici de acum incolo de ce a trebuit sa se intample asa. De ce a trebuit sa fiu prinsa la mijloc in plasa unor bajbaieli oficiale si neoficiale si sa pierd ce am castigat prin munca cinstita”
Pag. 157 “Daca as privi in urma si nu as regasi toti anii aceia pe cat de grei, pe atat de frumosi, daca nu as fi avut toate acele victorii, momente unice de care m-am bucurat tot timpul, impreuna cu antrenorii si colegele mele de echipa, viata mea ar fi fost, poate, mult mai inexpresiva”
Pag. 162 “... i-am spus ca eu nu mai vreu sa ma urc pe barna sa fac un exercitiu, pentru ca imi era teama ca e prea inalta si prea subtire.” Urca fara frica, tata te asteapta la capatul barnei!”, a fost replica lui (…) Poate nu intamplator barna a devenit aparatul meu preferat”
“Cand cineva isi doreste sa practice gimnastica, trebuie sa stie ca, desi este un sport frumos si foarte elegant, este in egala masura foarte dur. Te desparte de parinti la varste fragede si te trimite in cel mai drastic cantonament din cate exista in sport, pana la final de cariera. Dar, pentru satisfactiile pe care ti le aduce, nu s-a inventat inca un grad de comparative potrivit”
Andreea Raducan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu