Deşi mulţi nu se mai aşteaptă ca ceva să meargă bine în ţara asta, iar
fotbaliştii şi suporterii lor sunt demult etichetaţi, aseară am trăit un moment
de o însemnătate rară uitându-mă la Dinamo - Craiova. Nu o să scriu despre
victoria câinilor din Cupă la penalty-uri, nici despre ocaziile celor două
echipe sau despre arbitraj. Sunt alţii care se pricep mai bine să comenteze.
Pe mine m-a impresionat momentul în care pe stadionul din Ştefan cel Mare a răsunat imnul Craiovei. În memoria marelui poet, Adrian Păunescu la începutul partidei s-au auzit versurile “Olteniei, eterna terra nova….” moment în care, culmea, dinamoviştii nu au huiduit, nu au aruncat cu nimic. Au ascultat civilizat cântecul. A fost o dovadă că există suporteri care mai fac şi altceva decât să se bată la meciuri, că sunt pe stadioane şi oameni cu judecată şi bun simţ. Tot aseară s-a auzit şi poezia “Rugă pentru părinţi” a fostului poet care a fost apaludată îndelung.
Suntem pe drumul cel bun, parcă începem în ciuda greutăţilor zilnice, să creştem mai frumos şi mai civilizat! ;)
Cântec pentru Oltenia- versuri Adrian Păunescu
Rugă pentru părinţi- versuri Adrian Păunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu