Marea în noiembrie

Sunt de la munte şi îi cunosc feţele în toate perioadele anului. De mică mi-am dorit însă să văd marea în extrasezon. Vroiam să ştiu dacă e la fel de albastră şi toamna, dacă soarele apune şi răsare la fel şi în iunie şi în noiembrie. Vroiam să văd plaja goală, fără umbreluţe, şezlonguri, vroiam să o descopăr liniştită. Aşa cum e ea... "de la natură", fără artificiile sezonului, fără gălăgia manelelor sau a ritmurile cântăreţilor din top. Am vrut mereu să mă plimb prin nisipul mării, fără să îmi frigă tălpile. Am vrut doar să o văd, să o admir, să mă uit la ea şi să o ascult, să mă bucur de zborul pescăruşului.... şi asta am făcut.

Am ajuns la ea în noiembrie. M-am plimbat pe malul marii în adidaşi, nu mi-am arănjat nici un costum de baie, nu am stat cu sticla de apă lângă mine, să ma răcoresc, nu m-am prăjit la soare şi nici nu m-am bălăcit. Am pozat-o, am studiat-o, am admirat-o.

M-am lămurit îmi place marea mai mult in noiembrie, aşa liniştită şi pustie, decât în zilele încinse şi aglomerate de vară.