Am descoperit de curând plăcerea de a alerga prin parc. De 3 ori pe
săptămână îmi iau colegele şi mai bine de o jumătate de oră suntem prin
Herăstrău. Am făcut sport ani de zile, însă rezistenţa nu a fost niciodată
punctul meu forte. Este pentru prima dată când alerg distanţe lungi de plăcere.
Întotdeauna preferam să joc handbal, să înot, să schiez, să merg cu bicicleta,
să dansez, să fac aerobic …orice, dar nu rezistenţă. Acum mi-am schimbat
părerea…
Dragii mei, chiar e frumos să alergi prin parc! Să te bucuri de adierea vântului şi razele soarelui de primăvară, să auzi păsărelele ciripind în timp ce tu faci mişcare. Nu ai parte de aşa ceva într-o sală de fitness. În parc, îţi menţii organismul sănătos, în timp ce te întâlneşti cu persoane de toate vârstele: bătrâni (ieşiţi la o plimbare), elevi (care probabil trag chiulul de la ore, dar cine n-a chiulit niciodată… ), adolescenţi sau adulţi în toată regula care aleargă. Sunt din ce în ce mai mulţi români care au ajuns la aceeaşi concluzie la care am ajuns şi eu: nimic nu se compară cu mişcarea în aer liber.
PS: Din când în când îmi pun ceva muzică la i-phone, căştile în urechi şi alerg ruptă de tot ce mă înconjoară. Parcă sunt doar eu cu mine, cu gândurile mele.. uit de ceilalţi. Mă relaxează. Nici nu îmi dau seama cum trece timpul sau când şi dacă obosesc. Îmi dau seama totuşi de ceva…parcă m-am mai tonifiat pe ici pe colo ;)
Încercaţi şi voi! Dă rezultate!
Dragii mei, chiar e frumos să alergi prin parc! Să te bucuri de adierea vântului şi razele soarelui de primăvară, să auzi păsărelele ciripind în timp ce tu faci mişcare. Nu ai parte de aşa ceva într-o sală de fitness. În parc, îţi menţii organismul sănătos, în timp ce te întâlneşti cu persoane de toate vârstele: bătrâni (ieşiţi la o plimbare), elevi (care probabil trag chiulul de la ore, dar cine n-a chiulit niciodată… ), adolescenţi sau adulţi în toată regula care aleargă. Sunt din ce în ce mai mulţi români care au ajuns la aceeaşi concluzie la care am ajuns şi eu: nimic nu se compară cu mişcarea în aer liber.
PS: Din când în când îmi pun ceva muzică la i-phone, căştile în urechi şi alerg ruptă de tot ce mă înconjoară. Parcă sunt doar eu cu mine, cu gândurile mele.. uit de ceilalţi. Mă relaxează. Nici nu îmi dau seama cum trece timpul sau când şi dacă obosesc. Îmi dau seama totuşi de ceva…parcă m-am mai tonifiat pe ici pe colo ;)
Încercaţi şi voi! Dă rezultate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu