Cand m-am iubit pe mine indeajuns....

Am gasit acum mult timp intr-o revista un text preluat dintr-o carte a unei scriioare pe nume Kim McMillen. Titlul mi-a atras atentia imediat: "When I loved myself enough"... Hmmm asa ceva suna interesant. Ia sa vad cum e cand te iubesti indeajuns, am gandit... Nu de alta, dar partea aia in care nu te iubesti indeajuns o serveam pe paine zi de zi... M-am gandit ca n-ar strica sa vad cum se vede viata si din tabara "multumitelor", poate o fi mai frumoasa...

              Nu mi-au luat doua minute sa citesc randurile. Le-am recitit apoi de multe ori. Datorita acelei pagini nu am aruncat revista niciodata (e din 2008). De fiecare data cand mai faceam ordine prin birou dadeam de ea si ma puneam iar pe citit. 

             Poate ca unii dintre voi stiti deja despre ce e vorba in cartea asta, insa cine nu stie ar putea sa arunce un ochi la cele de mai jos. Sunt propozitii simple, dar care pot modela un om, sunt niste cuvinte banale, dar care pot schimba punctul de vedere al unor oameni. Mie mi-a prins tare bine si cred ca m-a ajutat sa ma inteleg mai bine cu mine, sa imi fiu eu, mie, mai simpatica.

Cand m-am iubit pe mine indeajuns....
-M-am simtit silita sa incetinesc, s-o las mai usor... Si acest lucru a insemnat Diferenta.
-Am inceput sa indragesc sa fiu singura, inconjurata de tacere, impresionata de vraja sa, ascultandu-mi universul interior.
-Am realizat ca nu sunt speciala, dar sunt unica.
-Am redefinit ideea de „succes” si viata a devenit simpla.
-Am renuntat la convingerea ca „viata este grea”.
-Am invatat sa imi intalnesc propriile nevoi, fara sa le numesc egoism.
-Am inceput sa vad ca dorintele inimii chiar vin, si am crescut mai rabdatoare si mai calma, cu exceptia momentelor cand... am uitat.
-Am renuntat sa imi mai ignor sau sa imi accept durerea.
Inima mea a devenit atat de sensibila incat poate sa intampine bucuria si durerea, in egala masura.
-Am inceput sa meditez in fiecare zi, iar acesta este un gest profund de dragoste-de-sine.
-Am inceput sa ma simt ca un cadou pentru Lume si am adunat multe panglici si funde frumoase care, pentru a-mi aminti, inca atarna pe perete.
-Nu am mai avut nevoie de oameni sau de lucruri pentru a ma simti in siguranta.
-Am incetat sa-mi mai doresc ca viata mea sa arate altfel si am inceput sa o vad asa cum este; viata mea mi-a folosit in evolutia personala.
-Am inceput sa inteleg complexitatea, misterul si vastitatea sufletului meu. Cat de nechibzuita am fost sa gandesc ca stiu sensul vietii Celuilalt!...
-Am incetat sa imi proiectez fortele si slabiciunile asupra celorlalti si le-am tinut numai pentru mine.
-Am inceput sa simt o prezenta divina in mine si sa ii percep indrumarea. Invat sa am aceasta incredere si sa traiesc din ea.
-Am incetat sa ma mai epuizez prin incercari exagerate.
-M-am oprit din a ma mustra pe mine insami pentru deciziile pe care le-am luat – care m-au facut sa ma simt in siguranta si pentru care mi-am asumat responsabilitatea.
-Am inceput sa pasesc si sa urc toate treptele pe care am putut, alegand traseul exagerat.
-Am devenit propria mea autoritate, ascultandu-mi intelepciunea inimii. Asa e modul in care imi vorbeste Dumnezeu. Inseamna intuitie.
-Am inceput sa accept inacceptabilul.
-Am observat ca ceea ce sunt face parte din sufletul meu. Cu aceasta schimbare de perceptie, eul meu si-a pierdut partea stridenta si paranoia si si-a putut vedea de treaba sa.
-As putea sa ma trezesc uneori, in noapte, cu muzica din interiorul meu!
-Am inceput sa abandonez tot ceea ce nu era sanatos. Acest lucru a presupus oameni, locuri de munca, principiile si obiceiurile mele – tot ceea ce ma retinea „mica”.
-Am renuntat la perfectionism, acest ucigas al veseliei.
-Am putut spune adevarul despre talentele si despre limitele mele.
-Nu am mai raspuns la telefon atunci cand nu voiam sa vorbesc.
-Iertarea celorlalti a devenit un fapt irelevant.
-Am putut sa-mi amintesc, in momentele de confuzie, de efort, de mahnire, ca acestea sunt parte din mine si merita dragostea mea.
-I-am putut permite inimii sa galopeze fara prejudecati si sa-si asume durerea lumii.
-Am inceput sa ridic gunoiul de pe strada.
-Am inceput sa scriu despre viata mea si despre convingerile mele, pentru ca am stiut ca acest lucru reprezinta drepturile si responsabilitatile mele.
-Am inceput sa imi vad scopul si sa ma indepartez incet de lucrurile care ma distrageau.
-Am invatat sa spun „da” atunci cand am vrut si „nu” atunci cand n-am vrut.
-Am vazut dincolo de bine si de rau si am devenit neutra. La inceput am crezut ca aceasta a insemnat indiferenta. Acum realizez cum claritatea vine odata cu pozitia de neutralitate.
-Am inceput sa-mi hranesc pofta de singuratate si sa sarbatoresc inexplicabila satisfactie care vine odata cu aceasta.
-Mi-am recunoscut curajul si temerile, naivitatea si intelepciunea si le-am facut loc tuturor la masa mea.
-Mi-am dat seama ca nu sunt niciodata singura.
-Nu am mai incercat sa alung criticile venite de la vocea din capul meu. Acum ii spun „multumesc pentru ca mi-ai impartasit punctul tau de vedere”. Am incheiat discutia!
-Am renuntat la a incerca sa fiu salvarea pentru ceilalti.
-Am pierdut teama de a marturisi propriul adevar, pentru ca mi-am dat seama cat de valoros este.
-Am inceput sa-mi torn sentimentele in jurnale. Acesti „prieteni apropiati” vorbesc limba mea. Nu avem nevoie de traducatori.
-Am incetat sa caut experti si am inceput sa-mi traiesc propria viata.
-Am ajuns sa realizez cum furia ma invata despre responsabilitate si cum aroganta ma invata despre umilinta.
-Am putut sa fiu impacata cu fluctuatiile de disperare.
-Am renuntat sa fiu „asa cum trebuie”, lucru care ma facea, de fapt, sa fiu de neinteles.
-Am invatat sa ma exteriorizez pentru durerile din viata, in loc sa-mi ingreunez inima cu povara lor.
-M-am iertat pentru toate momentele in care am crezut despre mine ca sunt indeajuns de buna.
-Am incetat sa retraiesc trecutul si sa ma tem de viitorul care ma tine in prezent, acolo unde domneste viata.
-Mi-am dat seama ca mintea mea poate sa ma tortureze si sa ma amageasca, dar toate acestea... spre folosul inimii mele.
-Mi-am gasit puterea si am scris aceste randuri. 


              Si.... cum e? Vi se par interesante randurile de mai sus? :P