Precis ati auzit vorba aia " Paris is always a
good ideea". Si este. Iubesc Parisul. Dar pentru mine, fata crescuta la
munte si sportiva, si o minivacanta de schi este intotdeauna o idee buna.
Am plecat impreuna cu sotul meu pentru cateva
zile in Austria. Se stie ca acolo domeniul schiabil e imens, statiuni sunt cu
sutele, preturile nu difera cu mult de cele de aici, dar calitatea partiilor e
mult mai buna.
Prima zi a decurs in ritm alert.
Parca aveam niste baterii duracel. Nu aveam rabdare. Dimineata ne-am
trezit la 8:00. A sunat alarma. Pusesem telefonul seara sa ne
trezeasca de dimineata ca sa ajungem primii pe partie. Micul dejun l-am luat in
graba si am urcat repede cu telecabina pana la 2500 m. Alaturi de
Calin, m-am echipat si am pornit in prima coborare. Eheee prima coborare dupa
mai bine de un an de pauza a fost ceva special. Redescopeream placerea de a
schia, dar in acelasi timp depuneam eforturi serioase sa ma tin dupa sotul meu.
Sa am si viteza si tehnica.... nu mi-a fost usor la prima tura. Aveam totusi
din nou acei fluturi in stomac. Simteam ca zbor, ca aerul rece ma bate din nou
in fata, ca imi lucreaza intreg organismul. Uitasem senzatiile astea. Peste
toate, la fiecare viraj auzeam unul din sunetele mele preferate: scrajnetul
facut de schi pe zapada batuta bine de ratrac.
Au urmat apoi alte si alte coborari, aceleasi senzatii placute. Parca eram in transa, ca la un concurs. Nici nu ajungeam bine jos, fugi la telescaun, ajunsi sus, ia-o la vale in viteza. Pana la pranz aveam deja 11 ture. Dupa atata agitatie ni se facuse foame asa ca am stat mai bine de o ora la cabana.
Seara nu am ratat baia la piscina. Dupa o zi
petrecuta pe partie in frig, o baie si o sauna te fac sa te simti minunat. Nu
ca pe partie n-ar fi minunat...Este...doar ca acolo e si mai frig.
Celelate zile au decurs in acelasi ritm
alert, care ne umplea de energie, doar ca mi se facea tot mai tare dor de casa.
Si normal! Aveam o fetita de 5 luni care ne astepta!.... insa pana la sosirea
noastra se intretinea cu bunicii, prietenii, musafirii.
Nu ma puteti vedea, dar am un zambet larg pe fata,
care nu vrea sa se mai stearga. Sunt fericita ca am ajuns din nou pe
partie. Abia astept urmatoarea coborare. Si
nu va fi peste mult timp!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu