Un an fără Michael

25 iunie 2009.

Nu voi uita niciodată acea seară. Am fost la karaoke cu mai mulţi colegi de-ai mei. Am râs, am dansat, am cântat o grămadă, ne-am prostit şi am povestit orice. Din vorbă în vorbă am ajuns la subiectul Micheal Jackson... doar mai erau 3 săptămâni şi susţinea primul concert la Londra. Mă mândream că aveam bilet şi că o să îl văd live pe “The King”….

Ajung acasă, mă pregătesc de culcare, nu aveam somn. La un moment dat sună telefonul. Paula, colega mea, cu care povestisem cve mai devreme despre Michel mă întreabă dacă sunt acasă. “Da” zic eu. “Deschide televizorul. A murit Michael Jackson!”….

Am încrememit. Am făcut ochii mari şi mă uitam în gol. Era incredibil. Am pus mâna pe telecomadă şi am dat pe Antena3. Acolo Raluca Tache discuta cu diverşi oameni din domeniu despre moartea megastarului. Nu am prea dormit în noaptea aia. Am plâns. M-am ofticat….Eu urma să îl văd. Aşteptam momentul de ani de zile (în ’96 nu m-au lasat ai mei să vin la Bucureşti pentru că eram prea mică). Cu doar câteva ore înainte, susţineam sus şi tare că e singura mea şansă să îl văd … iar acum priveam în gol.

Nu stiu la cât m-am dus la culcare, oricum spre dimineaţă. A doua zi, la muncă, printre treburile de serviciu am căutat totul despe el pe net. Ştiam eu câte ceva, dar acum voiam să ştiu totul. Am înroşit Youtube-ul cu melodiile lui. Eram ochi şi urechi la ediţiile speciale realizate despre el pe toate posturile. Am urmărit funerariile lui cu ochii în lacrimi, am ascultat amintirile celor care l-au cunoscut şi interviuri cu el. Aşa au decurs mai multe zile…. Mi-a luat ceva timp să trec peste…să mă obişnuiesc cu gândul că voi merge la Londra ...dar la O2 nu o să îl văd.

13 iunie 2009.

La O2 sărbătoare. Tineri de toate naţiile, îmbrăcaţi a la Michael sau cu tricouri cu poza lui cântau, dansau şi se bucurau. Sărbătoreau déjà Legenda Michael Jackson.

Şi bine au făcut. El nu trebuie plâns. Trebuie să mulţumim ca a fost pe aici şi ne-a încântat cu muzica şi spectacolele lui. Despre Michael sunt multe de spus, mult prea multe. Vor scrie şi au scris déjà alţii cărţi. Eu vreau doar să spun că sunt mândră că am fost contemporană cu el, că îi ascult în orice moment melodiile cu plăcere, că poate datorită unor versuri ca “I see the kids in the street, with not enough tot eat, how am I to be blind pretending not to see their need”, “Heal the world make it a meter place, for you and for me and the entire human race”, “We can’t go on pretending day by day that someone, somehow will soon make a change”…am devenit poate puţin mai atentă la cei din jur. A fost un fenomen, o industrie, un superstar, a fost contestat şi judecat, implicat în procese şi scandaluri, însă vocea lui, emoţia transmisă, înregistrările în care el era exceptional nu i le va lua nimeni. A fost cu mult înaintea vremii sale, iar la final a reuşit cumva să ne unească. A fost plâns de oameni din toate colţurile lumii, indiferent de naţie, rasă, sex sau religie.

Cred că ar trebui să ducem în spaţiu un CD cu Michael Jackson să afle întreg Universul ce geniu a fost aici pe Pământ! ;)

PS: Mi-au rămas în minte doua mesaje lăsate de fani la moartea lui: “Doctorii ar trebui să îi pună altă inimă în loc. Dacă e nevoie o dau eu pe a mea” şi ”Thank you for the contribution of this world… History will read your reputation in the end…. May you fly with angels. God is surely now learning the moonwalk” ;)