Dascalii mei

In toata nebunia, din ultimele zile, legata de profesori mi-am amintit de viata mea din liceu. De profesorii mei. Niste oameni respectabili, educati, civilizati, oameni destepti, pregatiti si implicati. Imi amintesc cu drag de perioada aia, de colegii mei, de importanta fiecarei note si a fiecarei absente nemotivate. Imi amintesc in ce tensiune stateam inainte sa imi aflu nota. Secundele pana era rostia parca erau ore. De cifra aia depindea parca destinul nostru. 

La ora de chimie, doamna profesoara Trante, printre tabelul elementelor, H2O si Ca ne-a spus intr-o zi, vazandu-ne neinteresati de carte "invatati ca o sa ajungeti mari si veti avea nevoie de tot ce aflati acum... de limba engleza, invatati-o! ca veti creste si o sa dati bani grei pe mediatii sau cursuri sa invatati peste ani ce nu invatati acum. Veti vedea." Si a trecut timpul....si am vazut. Da, doamna profesoara ati avut dreptate!

Fizica era ora in care hohotele de ras si lacrimile se impleteau perfect. Domnul Comes ne scotea cate 3 la tabla, ne punea 2 intrebari pentru nota 8. Cine vroia 10 primea o problema de rezolvat. Nu prea ne incumetam la 10, ne multumeam cu putin, nota 8 era ideala pentru noi. Domnul profesor facea o atmosfera extrem de placuta, glumea cu noi printre intrebari si raspunsuri. Distractia se termina cand spunea nota. Insa povestile lui si glumele cu cei "3 clienti inalti ca brazii (ofiliti)" mi-au ramas si acum in minte.

La matematica era "fain" de tot, toti eram cam nepriceputi, iar cand intra doamna Reit (Balanescu) se facea liniste deplina in clasa. Cand chema pe cate unul la tabla, toti ceilalti rasuflam bucurosi ca am scapat pentru cateva minute. Isi aranja zambitoare ochelarii, se facea comoda pe scaun si mai poftea apoi cativa clienti, deci nu prea scapam. Cred ca la nici o materie nu eram asa de stresata ca la mate. Recunosc nici nu eram cea mai buna la materia asta.

Limba romana in schimb imi placea. Iubeam poeziile... si romanele. Nici nuvelele nu-mi displaceau. Adoram sa fac comentarii si sa aflu cat mai multe despre autorii romani. Doamna Sarb cred ca isi aminteste si azi cu cata placere raspundeam la orice intrebare. Cat de atenta eram la orele dansei si cat de lungi erau raspunsurile mele, desi incercam din rasputeri sa sintetisez informatia. Totul era important. Asa ca vorbeam o gramada cand ma lasa sa raspund.

Orele de teorie sportiva erau o incantare pentru mine. "Zi copilu!". Asa ne spunea domnul profesor Harhoi cand urma sa dam un raspuns despre deprindere si pricepere motrica, act, actiune sau activitate motrica. Si ne povestea despre diferenta dintre educatie fizica si sport, despre miscarea aeroba sau anaeroba,  iar eu sorbeam parca fiecare afirmatie. 

Au fost materii la care am excelat si altele la care nu prea m-am priceput. Am luat si note bune si note proaste, insa mereu imi voi aminti cu drag de profesorii mei: corecti, morali, fiecare cu stilul lui, cu modalitatea de predare si notare tipica. Abia astept sa-i reintalnesc in primavara, la intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului.

Dragi profesori, sunt oameni care va respecta, va admira si va doresc toate cele bune. Sa nu va deruteze scandalurile din aceste zile. Sa nu uitati ca sunt persoane pentru care prin ceea ce faceti sunteti eroi, modele si asa veti ramane toata viata, sunt elevi care v-au trecut prin mana, iar acum sunt la casele lor si isi amintesc cu placere de orele din liceu.... si zambesc ....pentru ca era frumos..... si pentru ca au avut profesoti buni! Buni!