De aproape un an de zile stiu ca…

Cineva ma asteapta intotdeauna acasa, mananca tot ceea ce eu ii dau fara sa faca mofturi, nu ma judeca pentru nimic, nu imi reproseaza ca nu i-am acordat suficienta atentie, nici nu ma pedepseaste ca nu i-am stat cu orele alaturi

Nu ma intreaba de ce am ajuns tarziu acasa, nu se supara ca ii stric dupa-amiezile de vineri cu o plimbare de 2-3 ore pe serpentinele de pe DN1, se bucura sa ma vada in orice clipa fie ca sunt machiata, sau nu, in rochie de seara sau in pijamale. Ma iubeste neconditionat

Sare pe mine sa ma pupe chiar daca abia ii arunc o privire … de fapt mai ales atunci … pentru ca stie ca e ceva in neregula cu mine…..

Viata mea e mai plina, mai frumoasa, e mai vesela, mai dinamica

Eu sunt mai responsabila, mai relaxata, rad mai des, fac mai multa miscare, iubesc, ma ingrijorez. Cineva zicea ca numai un om bun poate avea un caine. Eu zic ca un om, fie bun sau rau, devine mai bun daca are un caine.

Sara, un Golden Retriever alb, catelusa mea de aproape un an de zile, m-a schimbat. Este acum ca si copilul meu, o iau cu mine peste tot, iar cand plec undeva fara ea (extrem de rar), inevitatil mintea imi zboara la Sara. Ma gandesc ce face, cum se simte, daca si ei ii e dor de mine. Imi dau seama ca se poate trai si fara un caine (eu am trait asa 25 de ani), dar credeti-ma … nu merita efortul!
Sara nu e totul in viata mea, dar o completeaza perfect!

PS: Am primit la un moment dat un mesaj pe care vreau sa il trec mai jos:”Cine a spus ca fericirea nu se poate cumpara, ar trebui sa isi ia un caine!”