“România e ţara unde se speră cel mai mult în lume” spunea o
gură aurită de pe la noi. Şi eu, ca să nu fac notă discordantă, am speranţele
mele. De data aceasta o să vă spun de speranţele legate de Unirea Urziceni. Vă
anunţ, din start ca nu am o afinitate specială pentru această echipă,
ci doar admiraţie. Ţin cu toate echipele de la noi în competiţiile
europene, iar Unirea este singura care a continuat parcursul internaţional aşa
că mă opresc la ea.
Am văzut aseară o echipă care i-a ţinut mai bine de 80 de minute piept
legendarei Liverpool. Pe celebrul stadion Anfield
Road (permiteţi-mi să-i numesc) “ai noştri” nu s-au făcut de ruşine. Au
primit un gol, ce-i drept, meritat după cum s-a desfăşurat partida însă
ialomiţenii au dovedit, pentru a nu ştiu câta oară, că au ambiţie, stau bine în
teren şi nu se lasă intimidaţi, prea tare, de numele echipei cu care se luptă.
Vorbeam la început de speranţă. Ei bine, ei au sperat într-un rezultat
bun şi a fost 1 la 0 în Anglia. Eu sper într-un rezultat cel puţin la fel
de bun, acasă în România. Sper că vor reuşi să ne mai uimească o dată şi să
meargă mai departe. Ar realiza un lucru excepţional pentru o echipă românească,
dar mai ales pentru istoria acestui club, nou pe harta fotbalului, club care
oricum a făcut mai multe decât (hai să recunoaştem) ne aşteptam mulţi dintre
noi.
Sper că voi reuşi să bată la două goluri şi să îi determine astfel pe
britanici să înveţe numele corect “Unirea“ nu “Urinea” dragii mei…. Dacă nu se
va putea, sper că vor reuşi să scoată măcar un 1 la 0 la finalul celor 90 de
minute, ca să le demostreze englezilor că nu îşi vând uşor pielea …. Cred că şi
ei speră la ce am scris eu mai sus şi că vom vedea cel mai bun joc al lor de
până acum din Europa, pe 25 februarie, “acasă în Ghencea”. Unirea are de ce să
spere la mai mult…. Haideţi să sperăm alături de ea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu