Ca român nu ai cum să nu regreţi înfrângerea
tricolorelor la 3 goluri, cu Danemarca (25 la 22) însă trebuie să recunoaştem
că am văzut un meci frumos. Un spectacol pe cinste... câteodată realizat de
excepţionalele daneze şi angajările lor incredibile (sunt printre cele mai
tehnice handbaliste ale lumii). În alte momente show-ul handbalistic a fost reuşit
de Cristina Neagu, o jucătoare ce ne-a făcut să ne bucurăm că e a noastră şi că
joacă pentru România. A înscris în nişte momente cheie goluri senzaţionale şi a
ţinut echipa noastră în joc. Paula Ungureanu a avut şi ea câteva parade de vis,
iar Fierea a arătat ca un adevărat lider (doar în primele 10 minute din
păcate).
De multe ori echipa noastră nu a avut idei, iar pe
poziţional extremele nu au fost scoase la joc mai deloc. Elisei a şomat şi în
acest meci ca şi în cel cu Spania (extrema nu poate juca bine pe pozitional
dacă nu pusă în valoare de colege). Înlocuirea ei cu Han mi se pare o eroare a
antrenorului, pentru ca Han e coordonator de joc. Nu înţeleg de ce Radu Voina a
trimis-o în extremă?
Din minutul 44, România s-a prăbuşit. Jucătoarele s-au
certat între ele, nu li s-au mai legat pasele, trimiteau la poartă câte o
teleghidată, nu aveau idei. Danemarca nu mai părea deloc o echipă tânără şi
neexperimentată (după cum afirma antrenorul nordic). Au aşteptat să ne învingă
într-un meci oficial de 8 ani şi au făcut-o.... la ele acasă ... în grupele
Campionatului Euopean. Noi ne-am luat cu 2 zile în urmă revanşa în faţa
Spaniei, acum danezele şi-au luat revanşa în faţa noastră.
Deşi au momente în care nu joacă nimic, pentru
minutele în care sunt excepţionale (şi au fost astfel de minute şi aseară) eu
încă mai cred în fetele noastre şi am să le ţin pumnii sâmbătă! Trebuie să
învingem peste 2 zile Serbia ca să mergem mai departe şi poate să ne
revanşăm noi de data asta în faţa Danemarcei... dar în finală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu